"Medicina fizică și de reabilitare este o specialitate medicală dedicată îmbunătățirii și restabilirii funcționalității fizice, psihologice și sociale ale persoanelor care suferă de incapacități fizice și/sau mentale. Această specialitate se concentrează pe întregul spectru al tulburărilor funcționale, pornind de la cele cauzate de leziuni musculo-scheletice sau neurologice, până la cele provocate de condiții cronice precum artrita sau bolile cardiace.

Medicul specializat în medicina fizică și de reabilitare, numit și medic de reabilitare, este un expert în diagnosticarea, evaluarea și gestionarea incapacităților. Scopul lor este de a ajuta pacienții să-și maximizeze independența și capacitatea de a funcționa în viața de zi cu zi.

Medicina fizică și de reabilitare este o specialitate multidisciplinară care implică lucrul în echipă cu alte specialități medicale, asistente medicale, terapeuți fizici și ocupaționali și asistenți sociali pentru a coordona planurile de îngrijire și a ajuta pacienții să-și atingă obiectivele de reabilitare.

 

Această specialitate medicală subliniază importanța unei abordări holistice, privind pacientul în ansamblu și nu doar condiția medicală specifică cu care se confruntă.

Medicina de reabilitare implică utilizarea unei game largi de terapii pentru a ajuta pacienții să-și recâștige și să-și îmbunătățească funcțiile corporale. Iată o descriere a câtorva dintre cele mai comune tipuri de terapii folosite în reabilitarea medicală:

  1. Kinetoterapia: Kinetoterapia este probabil cea mai cunoscută formă de terapie în reabilitare. Aceasta utilizează exerciții fizice și manipulări pentru a îmbunătăți forța, mobilitatea și coordonarea. Aceasta poate include, de asemenea, hidroterapia, care utilizează apa ca mijloc terapeutic.
  2. Fizioterapia: în fizioterapie se folosesc terapii clasice precum electroterapia, laserterapia, magnetoterapia si terapia cu ultrasunete, dar si terapii mai noi precum terapia TECAR, deep oscilation, shockwave, terapia prin vibratii si multe altele.

Acestea sunt forme de terapie fizică care folosesc tehnologii diferite pentru a stimula vindecarea țesuturilor, a reduce durerea și a îmbunătăți funcția:

  1. a) Electroterapia: Utilizează curent electric pentru a stimula mușchii, a calma durerea sau a ajuta la vindecarea rănilor.
  2. b) Laserterapia: Folosește lumina laser pentru a stimula vindecarea țesuturilor, a reduce inflamația și a calma durerea.
  3. c) Magnetoterapia: Utilizează câmpuri magnetice pentru a ajuta la vindecarea țesuturilor și a calma durerea.
  4. d) Terapia cu ultrasunete: Utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a încălzi țesuturile corpului, a stimula fluxul de sânge și a ajuta la vindecarea țesuturilor.

Aceste tehnici pot fi folosite individual sau în combinație cu alte forme de tratament, în funcție de nevoile pacientului. Toate aceste tehnici sunt folosite în scopul de a îmbunătăți sănătatea și calitatea vieții pacienților.

  1. Terapia ocupațională: Terapia ocupațională se concentrează pe îmbunătățirea abilităților cotidiene, cum ar fi îmbrăcarea, gătitul și scrisul. Acest lucru este adesea realizat prin exerciții practice și adaptări ale mediului.
  2. Terapia vorbirii și a limbajului: Aceasta terapie se concentrează pe îmbunătățirea abilităților de vorbire și înghițire. Poate fi deosebit de utilă pentru persoanele care au avut un accident vascular cerebral sau care suferă de alte afecțiuni care afectează vorbirea.
  3. Terapia recreativă: Terapia recreativă folosește activități de recreere și hobby-uri pentru a îmbunătăți starea generală de sănătate și bunăstare a pacienților. Acest lucru poate include jocuri, pictură, muzică sau grădinărit.
  1. Psihoterapia: Psihoterapia se concentrează pe aspectele emoționale și psihologice ale reabilitării. Aceasta poate ajuta pacienții să se adapteze la noi limitări, să-și gestioneze stresul și să-și îmbunătățească starea generală de bine.

Reabilitarea medicală poate implica, de asemenea, utilizarea dispozitivelor ajutătoare, cum ar fi scaunele cu rotile, cârjele, protezele și ortozele, pentru a îmbunătăți mobilitatea și independența pacienților.

Rețineți că tipul de terapie recomandat depinde de nevoile specifice ale fiecărui pacient. Planurile de reabilitare sunt adesea personalizate pentru a se potrivi cel mai bine cu nevoile individuale ale pacientului.

ELECTROTERAPIA

În electroterapie, diferite tipuri de curenți electrici sunt folosiți pentru a trata o varietate de afecțiuni. Acestea includ durerea, inflamația, slăbiciunea musculară, leziunile tisulare și multe altele. Iată o descriere a celor mai frecvent folosiți curenți electrici în electroterapie:

  1. Curentii TENS (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation): Curenții TENS sunt curenți de frecvență înaltă, de intensitate scăzută, folosiți în principal pentru a controla durerea. Ei funcționează prin blocarea semnalelor de durere către creier și prin stimularea producției de endorfine, care sunt analgezice naturale ale corpului.
  2. Curentii NMES (Neuromuscular Electrical Stimulation): Curenții NMES sunt folosiți pentru a stimula contracțiile musculare, cu scopul de a preveni atrofia musculară, de a îmbunătăți forța și rezistența musculară și de a îmbunătăți circulația.
  3. Curentii Interferențiali (IFC): Curenții interferențiali folosesc două sau mai multe seturi de curent de înaltă frecvență care se intersectează în țesuturi, creând un curent cu o frecvență mai mică care poate penetra țesuturile mai adânc. Acești curenți sunt adesea folosiți pentru a reduce durerea și a îmbunătăți circulația.
  4. Curentii galvanici sau curentul direct: Curentul galvanic este un curent continuu, unidirecțional, care poate fi folosit pentru a provoca o contracție musculară sau pentru a introduce medicamente în corp prin piele, o tehnică cunoscută sub numele de iontoforeză.
  5. Curentii diadinamici (CDD): Acești curenți sunt adesea folosiți pentru a reduce durerea, a îmbunătăți circulația și a relaxa mușchii. Ei sunt o combinație de curent continuu și curent alternativ și sunt adesea utilizați în tratamentul afecțiunilor musculo-scheletice.

Rețineți că tipul și intensitatea curenților electrici folosiți în electroterapie pot varia în funcție de afecțiunea tratată și de necesitățile individuale ale pacientului. Tratamentul cu electroterapie ar trebui să fie întotdeauna realizat sub supravegherea unui profesionist în sănătate calificat.

 

LASERTERAPIA

laseterapia, sau terapia cu laser, este o tehnică terapeutică non-invazivă care folosește lumina laser pentru a stimula vindecarea țesuturilor, a reduce inflamația și a diminua durerea. Aceasta este adesea folosită în afectiuni din sfera medicinii sportive, reumatologiei, ortopediei și alte specialități.

În terapia cu laser, o sursă de lumină laser este plasată pe piele, iar fotonii din lumina laser pătrund în țesuturi, unde pot avea o serie de efecte biologice. Aceste efecte includ creșterea circulației sanguine, stimularea creșterii celulare, creșterea producției de ATP (o sursă principală de energie pentru celule) și reducerea inflamației și edemului.

Laseterapia poate fi folosită pentru a trata o varietate de afecțiuni, inclusiv leziuni ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor, durere cronică, afectiuni articulare degenerative, neuropatie și multe altele.

Există diferite tipuri de lasere folosite în terapie, inclusiv lasere cu nivel scăzut (LLLT sau terapie cu laser de nivel scăzut), care au intensități mai mici și sunt folosite pentru a stimula vindecarea țesuturilor, și lasere cu intensitate mai mare, care sunt folosite pentru a reduce durerea și inflamația.

Laseterapia este considerată în general o procedură sigură, cu puține efecte secundare. Cu toate acestea, trebuie să fie administrată de un profesionist în sănătate calificat și nu trebuie utilizată în anumite situații, cum ar fi pe țesuturi canceroase sau în timpul sarcinii.

Ca și cu toate formele de terapie, eficacitatea laseterapiei poate varia în funcție de afecțiunea specifică care este tratată, precum și de caracteristicile individuale ale pacientului.

 

MAGNETOTERAPIA

Magnetoterapia este o formă de terapie care folosește câmpuri magnetice pentru a stimula vindecarea țesuturilor, a reduce durerea și inflamația și a îmbunătăți funcția. Aceasta poate fi folosită pentru a trata o serie de afecțiuni, inclusiv artroza, tendinita, fracturile osoase și leziunile sportive.

Există două tipuri principale de magnetoterapie: statică și pulsantă.

Magnetoterapia statică folosește magneți permanenți care sunt plasați în apropierea corpului. Acești magneți nu emit energie, dar câmpul lor magnetic poate avea un efect asupra corpului.

Magnetoterapia pulsată (Pulsed Electromagnetic Field Therapy sau PEMF), pe de altă parte, folosește magneți care emit un câmp magnetic pulsant. Această formă de terapie este considerată mai avansată și este adesea utilizată în recuperarea medicală și în medicina sportivă. Dispozitivele PEMF generează câmpuri magnetice pulsate care pot pătrunde profund în țesuturi, ajutând la stimularea vindecării, reducerea inflamației și ameliorarea durerii.

Beneficiile magnetoterapiei pot include reducerea durerii și a inflamației, îmbunătățirea circulației sanguine, accelerarea vindecării țesuturilor, îmbunătățirea somnului și reducerea stresului.

De asemenea, magnetoterapia este considerată sigură pentru majoritatea oamenilor, dar nu este recomandată pentru persoanele care poartă un dispozitiv electronic implantat, cum ar fi un stimulator cardiac, sau pentru femeile gravide.

TERAPIA CU ULTRASUNETE

Terapia cu ultrasunete este o tehnică terapeutică folosită în fizioterapie și în alte domenii ale medicinei. Aceasta utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a trata o varietate de afecțiuni, inclusiv leziuni musculare, tendinite, bursite, entorse și multe altele.

În terapia cu ultrasunete, un terapeut aplică un gel pe pielea pacientului și folosește un dispozitiv numit transductor pentru a emite unde sonore în țesuturile subcutanate. Transductorul este de obicei mișcat în mișcări circulare pe suprafața pielii, în zona afectată.

Undele sonore de înaltă frecvență pot penetra țesuturile și pot genera căldură, ajutând la relaxarea mușchilor, la creșterea fluxului sanguin și la accelerarea procesului de vindecare. Terapia cu ultrasunete poate, de asemenea, produce efecte mecanice, cum ar fi stimularea țesuturilor pentru a îmbunătăți elasticitatea și a reduce aderențele țesuturilor.

Beneficiile terapiei cu ultrasunete pot include reducerea durerii și a inflamației, îmbunătățirea flexibilității, accelerarea vindecării țesuturilor și creșterea circulației sanguine în zona tratată.

Terapia cu ultrasunete este considerată în general sigură, dar nu trebuie utilizată în anumite situații, cum ar fi pe un cancer suspectat, pe ochi, pe femeile însărcinate, pe zone cu infecții sau pe zone cu dispozitive implantate, cum ar fi un pacemaker.

DRENAJUL LIMFATIC

Drenajul limfatic este o tehnică de masaj care are ca scop stimularea sistemului limfatic, care este o parte esențială a sistemului imunitar și de detoxifiere al organismului. Această tehnică este adesea folosită pentru a reduce umflarea și pentru a îmbunătăți circulația limfei, un fluid transparent care transportă celulele albe ale sângelui și toxinele din țesuturi înapoi în sistemul circulator.

 

Drenajul limfatic manual (DLM) este o metodă specifică de masaj care aplică presiuni ușoare și mișcări ritmice pentru a stimula mișcarea limfei prin sistemul limfatic. Aceste manevre sunt adesea efectuate în direcția inimii și se concentrează pe zonele unde se află ganglionii limfatici, cum ar fi axila sau zona inghinală.

Drenajul limfatic mecanic, cunoscut și sub numele de drenaj limfatic pneumatic, este un tip de terapie de drenaj limfatic care se realizează folosind un aparat medical specializat. Aceasta este o metodă comună de tratament în clinicile specializate, adesea utilizată pentru a gestiona afecțiuni precum limfedemul și alte afecțiuni care provoacă umflături sau retenție de lichide.

Procesul de drenaj limfatic mecanic implică următorii pași:

  1. Pregătirea pacientului: Pacientul este așezat confortabil, fie pe o masă de tratament, fie pe un scaun. Membrul sau zona corpului care urmează să fie tratată este învelită într-un manșon special care este conectat la unitatea de control a aparatului de drenaj limfatic.
  2. Setarea aparatului: Terapeutul setează aparatul în funcție de necesitățile individuale ale pacientului. Aparatul poate fi programat pentru a regla nivelul de presiune, ritmul de inflare și dezumflare a manșonului și durata tratamentului.
  3. Aplicarea terapiei: Odată ce aparatul este setat, tratamentul poate începe. Manșonul se umflă și se dezumflă într-un model care imită mișcările de masaj ale drenajului limfatic manual. Acesta creează o presiune ușoară și ritmică care împinge limfa prin sistemul limfatic, ajutând la eliminarea lichidului acumulat și la îmbunătățirea circulației.
  4. După terapie: După terminarea tratamentului, manșonul este îndepărtat. Pacientul ar putea fi sfătuit să bea multă apă pentru a ajuta la eliminarea toxinelor din organism.

Drenajul limfatic poate fi util într-o serie de situații, inclusiv:

 

Limfedem: Aceasta este o afecțiune cronică în care se acumulează lichid în țesuturi, provocând umflarea membrelor. Drenajul limfatic este o componentă cheie a managementului limfedemului.

 

Post-chirurgical: Drenajul limfatic poate fi folosit după intervențiile chirurgicale pentru a reduce inflamația și a accelera vindecarea.

 

Sănătatea pielii: Prin stimularea circulației, drenajul limfatic poate ajuta la îmbunătățirea aspectului pielii și la reducerea celulitei.

 

Detoxifiere: Drenajul limfatic poate ajuta la eliminarea toxinelor din organism și la îmbunătățirea sănătății generale.

 

Este important de menționat că, deși drenajul limfatic este în general sigur și benefic pentru multe persoane, există anumite condiții în care acesta nu ar trebui efectuat, cum ar fi în cazul infecțiilor acute, insuficienței cardiace congestive sau anumitor tipuri de cancer. Ca și în cazul oricărei terapii, este important să se consulte un profesionist în sănătate înainte de a începe drenajul limfatic.

KINETOTERAPIA

Kinetoterapia este un domeniu al recuperarii care se concentrează pe utilizarea mișcării și a exercițiilor fizice pentru a ajuta la restabilirea funcției, la îmbunătățirea mobilității, la alinarea durerii și la îmbunătățirea stării generale de sănătate și a calității vieții. Kinetoterapia poate fi utilizată pentru a trata o gamă largă de afecțiuni, inclusiv leziuni musculo-scheletice, afecțiuni neurologice, boli cardiovasculare, afecțiuni respiratorii și multe altele.

Există o serie de tehnici și metode care pot fi utilizate în cadrul kinetoterapiei, printre care se numără:

  1. Exercițiile terapeutice: Acestea includ o gamă largă de exerciții care sunt proiectate pentru a îmbunătăți forța, rezistența, flexibilitatea, echilibrul și coordonarea. Exercițiile pot fi efectuate pasiv (cu terapeutul mișcând membrul pacientului), activ-asistat (pacientul și terapeutul mișcă împreună membrul), activ (pacientul mișcă membrul prin forța proprie) și rezistiv (se adaugă rezistență pentru a crește forța).
  2. Mobilizare și manipulare articulară: Acestea sunt tehnici manuale folosite pentru a îmbunătăți mobilitatea articulațiilor și pentru a reduce durerea și rigiditatea.
  3. Stretchingul: Acesta este folosit pentru a îmbunătăți flexibilitatea și pentru a preveni leziunile.
  4. Tehnici de reeducare posturală: Acestea sunt folosite pentru a îmbunătăți postura și pentru a reduce durerea și disconfortul asociate cu pozițiile și mișcările necorespunzătoare.
  5. Exercițiile respiratorii: Acestea sunt utilizate pentru a îmbunătăți funcția pulmonară și eficiența respirației, în special la pacienții cu afecțiuni pulmonare.
  6. Terapie funcțională: Aceasta se concentrează pe ajutorul pacienților în efectuarea activităților zilnice, cum ar fi mersul pe jos, urcarea și coborârea scărilor, îmbrăcarea, gătitul și altele.

Un program de kinetoterapie este adesea personalizat pentru nevoile individuale ale fiecărui pacient, ținând cont de vârsta, nivelul de sănătate, starea fizică și obiectivele de tratament ale acestuia